De ceva vreme mă tot frământam. Voiam de mult să fac schimbări spre o viață care face cât mai puțin rău naturii și nu știam de unde s-o apuc. Orice îmi trecea prin cap, părea prea puțin, prea mic și nu mă motiva. “Planeta se duce dracu și eu reciclez trei cartoane? Ce diferență poate face asta? “

Tot de ceva vreme voiam să schimb buburuza mea de mașinuță și mi-am zis așa: următoarea va fi electrică.

De mai bine de un an tot căutam și nimic nu-mi plăcea. Ba pentru că mare parte din mașinile electrice arată ca niște nave spațiale din viitor – iar mie nu-mi place acest stil – ba pentru că au autonomie ridicol de mică.

“Vreau să fac bine planetei, dar să ajung și unde am treabă!”

La finalul anului văd că apare mini electric și mi se aprind beculețele. Mi-am petrecut ultimii 5 ani într-un mini de care nu m-a convins nimic să mă despart. E o mașină de calitate, cu 0 probleme, care consumă puțin, pe care mă bazez oricând și cu care am țesut mult din itinerariile vieții mele.

Așadar, când am auzit de varianta electrică am simțit iubirea veche cum se gătește în haine noi!

Merg la reprezentanță, aflu mai multe, conduc mașina și decizia e luată. Aleg un mini verde – așa cum îmi imaginez că va fi viitorul. Cu câteva zile înainte de Crăciun sosește bucuria.

Ce mă încântă: gândul că nu mai poluează, că e silențioasă și puternică. Și că am primit o reducere serioasă din prețul mașinii din partea statului.

Ce nu-mi convine: gata cu drumurile până-n vamă sau la munte. Autonomia e de 150 km la modul sincer (încă nu am dibuit cum să ajung la cei 200 km promiși) și cu încărcarea încă am bătăi de cap.

Trebuie să mă disciplinez și să stau cu ochii căscați constant la cât mai am din baterie.

Una peste alta, mă bucur că am făcut pasul ăsta.

Mi-am promis că atunci când îmi împlinesc visul ăsta de a conduce prima mea mașină electrică, mă apuc de reciclat la modul serios, nu așa pe sărite ca până acum. Și ca mă apuc și de compostat.

Așa că, ajutați un om de bine – caut o aplicație pentru puncte de încărcat mașina în București și cum să fac ca reciclabilele mele să ajungă la reciclat pe bune: sticlă, hârtie, aluminiu, plastic. Și dacă aveți habar cum și ce se compostează.

Deși schimbările făcute nu-s mari, am un sentiment bun. Poate că mă amăgeam că trebuie să văd un impact imediat și mare ca să mă simt bine. Văd că mă simt bine doar pentru că am pornit-o pe drumul ăsta nou care mă provoacă și mă stârnește.

Poate că mai degrabă sentimentul bun vine din a face tot ce poți mai bine la fiecare pas în direcția despre care știi că e cea bună.

Următorul target pe traseul ăsta: vreau ca până la final de 2021 să arunc la gunoi cât mai aproape de 0.

Asta va însemna o împletitură în 3: să reduc cumpăratul la cât mai aproape de strictul necesar, să aleg, atunci când cumpăr, produsele cu 0 ambalaj sau ambalaj reciclabil și să îl reciclez plus să compostez.

La treabă!

Cu bine,

Arina.

💪🏻🚘🔄😌🌱

Lasă un răspuns